Dragostea lui Mihai Eminescu pentru folclorul national a fost profunda si constanta, poetul simtindu-si radacinile spirituale adânc înfipte în sufletul neamului românesc, dupa cum marturisea el însusi într-o însemnare facuta pe marginea unui manuscris:”Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”.

Poemul “Luceafarul” a fost conceput din timpul studiilor la Berlin, iar din perioada 1880-1883 dateaza cele cinci variante, în timp ce forma sa definitiva a fost publicata în aprilie 1883 în Almanahul Societatii Academice Social-Literare “România juna” de la Viena, apoi în “ Convorbiri literare” din august, acelasi an, si în volumul de “Poesii” editat de Titu Maiorescu în decembrie 1883.
Poem amplu, interferând cele trei genuri literare: liric, epic si dramatic, cuprinde compozitional 98 de strofe si 392 de versuri ce se organizeaza pe mai multe planuri: teluric-cosmic, fantastic-uman, reprezentând patru tablouri.

Pentru a downloada referatul sau comentariul da click pe imaginea alaturata (imaginea cu download)

Related posts:

Acest articol a fost vizualizat de 410 persoane