Ruinele orasului Machu Picchu, redescoperite in 1911 de catre arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locatii stravechi din lume. Legendele si miturile indicau faptul ca Machu Picchu (insemnand “vechiul pisc” in limba Quechua), era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasiil-au transformat intr-un mic (5 mile pătrate), dar extraordinar oras.
Complet natural limitat, inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populatia, si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare sa fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret. 610 metri deasupra, galagiosul rau Urubamba, norul infasoara ruinele palatelor, bailor, templelor, hambarelor si a in jur de 150 de case, toate intr-o remarcabila stare de conservare. Aceste structuri, sapate in granitul din varful muntelui sunt minuni atat arhitecturale cst si estetice. Multe dintre caramizile cantarind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atat de precis sculptate si unite cu atata exactitate, incat imbinarile fara mortar nu permit nici macar unei lame de cutit sa patrunda printre ele.
Se stiu putine lucruri despre utilizarile sociale sau religioase ale orasului in vremurile incasilor. Scheletele a 10 femei si ale unui barbat duc la presupunerea ca acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregatirea preoteselor sau a mireselor nobilimii incase.
Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat in piatră: terase, fotificații, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic aparent intortocheaa”, menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus in evidenta toate insusirile.
De fapt, ceea ce ii frapeaza cel mai mult pe cercetatorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidenta dintre opera mitica a lui Dedal, constructorul labirintului Minotaurului. Labirintul Machu Pichu reflecta la randu-i simbolul vietii pline de meandre si in care drumul nu duce niciodata inapoi, ci mereu inainte, spre moarte. Inspirat din spiralele scoicilor , Labirintul – fie el amerindian, grec sau egiptean are deci conotatia luptei cu timpul, el este adevaratul prizonier.
Inca o enigma ar fi retelele de drumuri facute de cei care nu au cunoscut roata. 16.000 de km de drumuri pavate, inclusiv poduri suspendate in zonele mlastinoase si nisipoase. Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km si locuri de odihna din 20 in 20 de km. Aceasta enclava exista parca in afara timpului si spatiului, ascunzand mistere inca de nepatruns.
